Trecuse noaptea, umbră peste ape,
Şi trestii lungi ar fi ţinut în mână
Un timp egal cât irişii sub pleoape
Au adormit pe ghizdul la fântână.
Nu ştie timpul câtă dezlegare
În ierburi dus să se îmbrace mire,
A risipit prin spaţiu-n alergare
Să-i fie lumii cheag de-alcătuire.
Lăute încărcate de tăcere
La ceas în zori când soarele îşi spală,
În florile câmpiei, dulcea miere
Vara prinde haină arhetipală.
Învingem somnul pe un pat de umbre
Să ne-nfruptăm din dragostea firească,
Uitând cu totul clipele mai sumbre
Trăim o zi de vis, împărătească.
-->
Comentarii