O ZI OBIȘNUITĂ DIN ANUL 3000!
Dacă acum sute de ani omul se trezea de dimineața și pleca la treaba lui acum lucrurile s-au simplificat și noțiunea trezitului nu mai există. Lumea nu mai pierde timp stând într-un pat și dormind ore întregi deoarece totul se rezolvă în fracțiunile de timp dintre teleportări. Ele nu au o durată mare dar sunt suficiente, prin multitudinea lor, pentru a cumula, puțin zipuit, câteva ore bune de odihnă.
Nici măcar noțiunea de loc de muncă nu mai există fiecare fiind prezent tot timpul cam peste tot. Ceea ce s-a păstrat, din vechime, a fost familia, adică un bărbat și o femeie uniți prin legea sacră, în anumite condiții, au dreptul la nenumărați copii și le sunt asigurate toate cele necesare pentru pregătirea și instruirea lor.
Totuși, dacă s-a luminat de ziuă, eroul nostru Adenel, trebuie să se cupleze la interesele unei firme unde este angajat. El poate să lucreze și noaptea dar aceea și-a rezervat-o pentru pasiunile personale. Acum va intra în legătură cu una din firmele cu care are contract. El are dreptul să lucreze, la câte firme dorește, bineînțeles chiar simultan. Capacitatea lui mintală și tehnologia îl ajută să poată rezolva sute de probleme în același timp. Nu este nevoie să se deplaseze la niciunul din sediile firmelor pentru care lucrează și nici nu este cazul să cunoască vreo persoană din conducerea ei. De fapt el nici nu știe unde sunt acestea sau cine le patronează.
Pentru prima slujbă a căutat pe internet ceva care să-i convină și a găsit o funcție de marketing la o firmă care distribuia produse de instruire a celor care se plictisesc și doresc să aibă totuși o viață mai activă. A început prin vânzarea unor texte înregistrate cu caracter motivațional dar care, în câteva momente te învățau în a utiliza orice tehnologie și a stăpânii orice proces de producție. Lucrurile au mers foarte bine până în ziua când Adenel a ascultat chiar el un text, de acest gen, până la capăt și l-a cuprins o dorință nebună de a ajunge cel mai bun maestru bucătar posibil. Așa că, în timp ce vindea în continuare cursuri și texte, a început studiul tainelor bucătăriei tradiționale, adică așa cum găteau strămoșii lui pe la anul 2800. Avantajul era că acum, avea posibilitatea să procure orice fel de legumă sau fructă și orice fel de ingrediente căci de câteva sute de ani nimeni nu mai consuma carne de niciun fel, majoritatea hrănindu-se prin, pur și simplu, inspirarea de vitamine și hrană gazoasă, în orice local cu specific culinar.
Plăcerea lui era și să vândă holograme pentru concediu pe care cel care le cumpăra le putea deschide și atunci era pe o plaje, pe un șezlong, sau în vârful unui munte, după o ascensiune extraordinară. Vremea hologramelor, alb-negru sau doar simplu colorate era de domeniul trecutului și acum orice hologramă are chiar miros iar dacă e vorba de feluri de mâncare tradiționale atunci există și gust. Practic hologramele nu se mai pot deosebi de realitate doar că legea le obligă pe fiecare să poarte marca literei H pentru a nu exista riscul să faci o afacere cu o hologramă. Sigur că s-a încetățenit obiceiul ca anumiți patroni să trimită la negocieri holograme identice cu ei și să le dicteze ce să spună, sunt întruniri uneori care se fac numai între holograme. Singura diferență este că acestea nu au drept de semnătură el fiind, în exclusivitate apanajul omului real.
Lumea se aduna la câte o petrecere sau la masa de prânz și toți glumeau și râdeau iar în acest timp prin atmosferă pluteau vapori de hrană exact cum își dorea fiecare, cu miros de sandwich, de roșii, de sushi, fripturi din alge marine, ouă ochiuri, care nu se considerau a fi carne, oricum nimeni nu mai știa ce este aia găină sau cum arată un copan la grătar. Asta se mai putea vedea doar la Arhivele naționale, unde erau înregistrate, pe nano discuri, toate obiceiurile mai vechi ale omenirii.
Bineînțeles că în timpul acestor întâlniri nimeni nu-și întrerupea activitatea pentru care era angajat. Toată tehnologia era pe masă și avocații pledau de zor pe tastauri, profesorii examinau studenții iar managerii de zbor dirijau aeronavele. Nimeni nu deranja pe nimeni iar calculatoarele lor știau perfect ce au de făcut de la prima atingere. Toți aveau o atenție distributivă excepțională și puteau să și converseze, să-și conducă afacerile și eventual să citească un text nou. Cu toate că majoritatea preferau ca textele să le fie transmise în cipurile de memorie atașate după ureche și să fie derulate în pauzele ce interveneau în discuție.
Ca de obicei Adenel stătea la masă cu diferite cunoștințe, unul era inginer, altul specialist în calculatoare, altul bucătar celebru și nu lipsea nici profesorul lui de științe care urmau să fie inventate.
Fără nicio pregătire prealabilă el i-a întrebat: cine are mai mult de 200 de ani?
– Ce vorbă e asta, ce suntem la grădiniță, toți avem peste vârsta asta, dar ce-ți veni?
– Nu știu dacă știți dar cu multe sute de ani în urmă oamenii depășeau rar o sută de ani!
– Hai mă, și ce făceau în acest timp atât de scurt?
– Tot ce facem și acum dar că toate aveau o durată mult mai mică.
– Vorbești prostii, cum să trăiești atât de puțin, când să te instruiești, când călătorești pe alte planete, să cunoști o fată , să faci copii, să-i însori, evident că nu ai timp decât să-i faci și apoi te-ai dus!
– Să știți că și pe vremea aia se făceau de toate dar mult mai intens, lumea era fericită și se distra minunat, sigur că totul părea că se desfășoară repede, repede!
– Nu cred că a existat o astfel de lume, de exemplu,eu o cunosc pe prietena mea de optzeci de ani dar încă nu ne-am pus problema să ne căsătorim în vreun fel, cred că este prea devreme!
– Ai și tu dreptate, mai bine schimbăm subiectul. Cine are altă idee?
– Mie mi-ar place să vorbim despre cei care au venit zilele trecute de pe Marte, niște persoane foarte drăguțe.
– Așa este, am vorbit și eu cu ei, dar nu m-am lămurit dacă sunt din cei originali sau sunt un fel de corcituri create din împerecherea cu cosmonauții care s-au dus acolo, că acum nu mai este nicio diferență între ei.
– Eu nu cred că mai există din cei de primă generație și toți, acuma, sunt un fel de amestec.
– Ai dreptate, că Marte a fost colonizat de multe sute de ani, dar aceștia ce doreau?
– Să ne plaseze o tehnologie de purificare mai performantă decât ce avem noi acum. Știți că în prezent sterilizarea atmosferei și purificare corpurilor noastre și a hainelor se face prin contactarea serviciului de purificare care transmite costumelor noastre instantaneu toate substanțele necesare iar ei vor, acum, să ne plaseze costume care se autocurăță și atunci nu mai ai nevoie să apelezi la un serviciu specializat.
– Ăsta chiar ar fi un progres!
‒ Eu cred că cel mai bine ar fi să mai îmbogățească puțin atmosfera cu oxigen că parcă așa poluare nu a mai fost de mult!
‒ Dar tu nu ai trusa ta de respirat care are și pastilele cu oxigen, iei una și gata.
‒ Ai și tu dreptate dar este greu să-mi umflu plămânii cu pastile. Nu vedeți și voi, ne hrănim cu mâncare gazoasă, respirăm pastile, cum să se dezvolte și mușchii noștri?
‒ Da ce nevoie ai de mușchi că tu nu depui niciun efort!
‒ Am auzit că pe vremuri lumea făcea sport, alerga, ridica greutăți, sărea de-a lungul, și toată lumea arată altfel, noi, acum, parcă suntem numai capete umblătoare. Ne întâlnim, vorbim, lucrăm, plecăm, iar venim, iar plecăm și în rest nimic.
‒ Și tu ce ai mai vrea?
‒ O viață ca în filmele din arhive, lumea se întâlnea, bea ceva din niște cupe frumoase, se privea, se îndrăgostea, plecau împreună, făceau dragoste, era cu totul altceva.
‒ Tu ești chiar caraghios cum să faci așa ceva, te complici mult. Toată hrana îți este transmisă automat prin respirație, de privit poți să ne privești cât vrei, de plecat împreună plecăm toți o dată, iar dragoste sau ce o fi aia nu are niciun rost că transpiri și e mult mai ușor să faceți un schimb de energie prin orice mijloc de comunicare și e același lucru doar că poți face asta în timp ce te plimbi sau lucrezi pentru firmă. Dacă vrei mai mult te duci la biroul de stare civilă și ceri lista cu persoanele de sex opus compatibile cu tine, sau participi la loteria familiilor și găsești cea mai potrivită persoană cu care să-ți petreci măcar o sută de ani, pentru început. Ce rost are să implici sentimentele în chestia asta?
‒ Din câte m-am documentat, pe vremuri, totul se făcea pe bază de sentimente, nu erai programat să fii fericit și gata!
‒ Astea sunt prostii de adormit copiii, că parcă așa se spunea atunci când cineva zicea o chestie mai gogonată, cum adică sentimente și logica unde este, programarea ta ca om unde este? Sau vrei să fii de capul tău?
Adenel, cel cu sentimentele nu mai știa ce să spună interlocutorul lui era foarte hotărât să-l combată, până îl lămurea dar el nu prea avea chef să cedeze.
‒ Eu cred că cei din vechime aveau și ei o viață frumoasă și asta se datora numai sentimentelor.
‒ Sentimentele nu se mai recomandă a fi utilizate de foarte multă vreme, acum avem computere, avem programe, avem informații de absolut toate formele și atunci ce să faci cu sentimentele, la ce bun, sunt inutile, mai rău te încurcă!
‒ Dar iubirea, nu e un sentiment?
‒ Și ce faci cu ea, e pe DVD să o poți relua când ai chef, e pe cip să o poți lua cu tine oriunde, te face ea să te simți mai sătul, cu ce te ajută acest sentiment?
‒ Poate că mă face fericit!
‒ Prostii, pentru asta există zeci de tipuri de pastile, de la fericirea simplă la beatitudine sau la extaz și toate sunt numai din cele create genetic, adică foarte sigure, fără efecte secundare. Iei o pastilă și esti fericit în casa ta, pe vasul tău de croazieră sau oriunde vrei!
‒ Păi singur? Cum să fii fericit singur!
‒ Ți-am mai explicat dar tu ești greu de cap, vrei pereche, te duci la o firmă specializată și pleci de acolo cu pereche.
‒ Adică să nu ne întâlnim, să nu ne cunoaștem, să nu-i dau o floare, să nu ne sărutăm?
‒ Am impresia că tu vrei doar microbi nu o viață normală, dar te asigur că toate persoanele care se furnizează de firmă sunt sterilizate în prealabil în abur profesional, adică dacă ții neapărat să pui gura pe ele sunt curate, nu pun probleme.
‒ Eu nu mă refeream că aș dori să le gust ci să ne atingem așa cum am văzut în filme.
‒ Pentru asta poți să iei o hologramă tactilă care îți dă toate senzațiile posibile și o atingi unde vrei tu!
‒ Eu nu vreau să-mi fac o familie cu o hologramă, să fac copii cu așa ceva, vreau o femeie reală pe care s-o iubesc!
‒ Ești învechit! Nici nu știu ce cauți la masa noastră? Nu vezi că toți cei prezenți suntem holograme!
În acel moment Adenel s-a trezit, se afla acasă, în patul lui, transpirat de ceea ce visase, lângă el era iubita lui, marea lui dragoste, iar la capul patului, în pătuțul lui era fiul lor care dormea ca un prunc adevărat.
Soția lui s-a întors spre el și i s-a părut agitat și la întrebat:
‒ Ce este iubirea mea, ce s-a întâmplat?
‒ Nici eu nu știu, am visat o lume oribilă fără suflet și fără sentimente.
‒ Culcă-te la loc, așa ceva nu există și nici nu va exista vreodată!
Pe fereastră se auzeau strigătele copiilor care mergeau la școală și peste tot era o primăvară minunată iar soarele strălucea prin geamuri.
DANDU BRIEL
- 06. 2019.
-->
Comentarii
Interesantă poveste...