Suntem cu toţii oameni-duplicat:
trăiesc în noi
şi Cain şi Abel.
Când Cain apare,
Abel se ascunde.
Când fumul jertfei
se ridică drept,
căci drept e Abel,
Cain răsare.
Suntem cu toţii oameni-duplicat.
Când doarme Abel, Cain
e treaz;
când doarme Cain…,
dar Cain…
nu doarme, părintele lui Macbeth.
Suntem, cu toţii, oameni-duplicat.
Sunt eu, aici,
şi dublul din oglindă:
cer şi pământ,
înger şi demon,
sfânt şi călău.
Sunt eu, aici
şi dublul din oglindă:
care e Cain,
şi care Abel?
De-am fi întregi,
ne-am numi Cabel?
-->
Comentarii