Adorm de zile întregi, bătaia de inimă din piept şi nu mă lasă.
Bate de nebună, stâlpi înălţaţi spre cer. De frig,
îmi pun cojoace pe mine, de pământ şi le sădesc
cu flori, în culori, să zâmbească la soarele de afară,
cu noaptea din mine.
Se va opri, poate, să înnoade bătăile de ciocan
şi va citi primăvara înflorită din şoapte, de suflet.
13.03.2015, ora 19,33’

Comentarii
multumesc mult Emilia, o zi binecuvantata, Marius
Versuri potrivite...