Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joacă
pârjolind cu lacrimi iarba
cărui foc semăn la moacă
Cu destinul meu se joacă
cel urât ori cel frumos
cine-mi pune stele-n troacă
firmamentul preș pe jos
Cel urât ori cel frumos
pârjolind cu lacrimi iarba
ochii mei sunt sus ori jos
cine de-a baba-oarba
Cu destinul meu se joacă
lăsându-mi moartea săracă
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

Comentarii
viata insasi e o joaca pentru care ducem rolul de paiata, destinul e zana buna si dracusorul vesel totodata, caci ne manevreaza simtirile pana in cea din urma clipa