Nicio primăvara nu rămâne datoare
îşi suflecă mânecile şi face curat,
dă o prospeţime aerului şi îmbracă totul în verde,
noi rămânem întotdeauna în urmă
să primim dezlegarea ierbii crude.
Aburul nopţii se-nfăşoară dimineaţa-n rouă
se va încălzi treptat pe pământ,
dragostea prinde şi ea muguri odată cu pomii,
lumina se scaldă
în bucuria ochilor calzi ce fură culoare
şi joacă sub genele lungi.

Comentarii