vrăbii impertinente
îşi dispută pâinea mea aburindă jertfită
furnici masochiste clădesc temerar muşuroaie
pe epiderma ta translucidă
sunt ciori care-mi fură din palmă
iubiri de o vară legate cu atele
cratere fisurate ale inimii mele maghrebiene
guguştiucii îşi lipesc cuiburile
cu lutul ce se scurge din mainile tale
diletante
mi-a plecat sufletul la Marea Moartă
cozi de rândunele cu ochi de păun
scriu pe albul hârtiei
bolnav de cataractă
ca niste albatroşi ce trag cu parâme
o barcă
ne simţim aripile grele de apa
cristaliza(n)tă
se migrează spre Sud
în ultima haltă doar vulturi
cataleptici rămân
şi buha nopţilor eretice
de tavanul peşterii jilave atârnă
un liliac cu ascuţite gheare
si-o inimă ce laic se dilată
-->
Comentarii
Recitit cu mult drag. Foarte frumos!
Minunate versuri!