OCROTIRE

OCROTIRE


Ne ocrotesc în dorul de silabe
suspinele pe veci trăirea toată
vise ce-avem puternice sau slabe
două poeme într-o inimă deodată.
Vulcani suntem în pași de contratimp
când cerul mângâie un munte adormit
un dor ascuns sub aripă de timp
potop de-afară ars în foc mocnit.
Ne ocrotesc și munții ce dezleagă
izvoare pure-n mistice dileme
o dragoste și-o taină ce ne leagă
să fim un timp curat două poeme.
Ne ocrotește-o toamnă chiar de plouă
să ardem împreună în sfânt cer
o candelă cu picături de rouă
surâs de soare într-un timp stingher.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->