Octombrie

E soare... şi-i toamnă,

arămiul pădurii - obsedantă armură

în urmă culorile dureroase mor

până când doi vulturi albaştri-

noi...

prefac privirile noastre în ploi.

Prin ploi mai putea-vom să ne arătăm

unul altuia verdele crud

care ne pulsa prin întreaga trăire?

Decât să împărţim pe din două pustiul

care ni se aşterne în cale,

mai bine s-ar dezbrăca de noi muzica şi culoarea

şi-n vânt s-ar îmbrăca cuvântul meu.

Atunci...  doar către tine

cad frunzele, vuieşte marea.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Vă mulţumesc, domnule Toma!

  • 6.gif1939491880?profile=RESIZE_1024x1024

  • Mulţumesc, Mimi, Florin şi Agafia pentru popas, lectură şi comentarii.

  • E atata de frumos octombrie in versurile tale! 

    "Prin ploi mai putea-vom să ne arătăm

    unul altuia verdele crud

    care ne pulsa prin întreaga trăire?" E bine atunci cand in suflet pastram senin, speranta puterea de atrece mai departe. Admiratie, draga prietena!

  • Foarte frumoase versuri !

  • Frumoase versuri, Emilia!
  • Drag popasul tău, Ani dragă! Mulţumesc!

  • Îmi era dor de versurile tale care au o muzicalitate unică.

Acest răspuns a fost șters.
-->