Îşi păşeşte paşii peste ultimele clipe
din toamna verii aruncate peste noi.
E ultima zi din septembrie tată când vin la tine.
Ştii, îţi aduci aminte ? Începe octombrie.
E luna mea şi te aştept să-mi vezi cămara unde am strâns
toate culorile. Le-am pus în borcane. Doar albastrul
l-am lăsat pe cer să mă (cu)prindă aşezat, pe bancă,
cu şevaletul de hârtie cerată, de pergament, în faţă.
Să-mi ia mâinile şi ca nişte pensule, să-mi zugrăvesc timpul.
30.09.2014, ora 16h 47’

Comentarii
multumesc cu sufletul Gabrila, o noapte binecuvantata, Marius