Descalţă-te, copile, în faţa măreţiei
şi ia-ţi bocancii-n mână, uitându-te la cer
şi pas cu pas, prin roua de la-nceputul zilei
păşeşte spre misterul în care toate pier…
Păşeşte spre sublimul sculptat de vânt în stânca
ce găzduieşte seva eternului prezent
şi vei uita de spinii ce-mprejmuiesc porunca
aflată-n rădăcina nesmulsă de torent.
Îngenunchează palid, bărbate, sub seninul
atât de nepătrunselor frunzişuri ruginii
şi plângi în pătimirea din cânepa şi inul
ce sub genunchii-ţi firavi, trosnind, le vei strivi.
Sărută codrul, via, păşunile şi lunca –
hiperbole născute din dragoste şi cer
şi mulţumeşte-n taină lui Dumnezeu de munca
clădirii veşniciei pe loc de efemer.
Închină-te în faţa misterului, bătrâne,
bunic şi frate, tată şi fiu de ardeleni!
Mister clădit din piatră pe piatră va rămâne
veac după veac, sub nume de Munţii Apuseni!

Comentarii
Mulţumesc, stimate prietene!
La asemenea frumuseti naturale, cum sa va fi fost versurile, domnule FlorinT.Roman?
Minunate, spun eu!
Cu toată stima... Felicitări!