Descalţă-te, copile, în faţa măreţiei
şi ia-ţi bocancii-n mână, uitându-te la cer
şi pas cu pas, prin roua de la-nceputul zilei
păşeşte spre misterul în care toate pier…
Păşeşte spre sublimul sculptat de vânt în stânca
ce găzduieşte seva eternului prezent
şi vei uita de spinii ce-mprejmuiesc porunca
aflată-n rădăcina nesmulsă de torent.
Îngenunchează palid, bărbate, sub seninul
atât de nepătrunselor frunzişuri ruginii
şi plângi în pătimirea din cânepa şi inul
ce sub genunchii-ţi firavi, trosnind, le vei strivi.
Sărută codrul, via, păşunile şi lunca –
hiperbole născute din dragoste şi cer
şi mulţumeşte-n taină lui Dumnezeu de munca
clădirii veşniciei pe loc de efemer.
Închină-te în faţa misterului, bătrâne,
bunic şi frate, tată şi fiu de ardeleni!
Mister clădit din piatră pe piatră va rămâne
veac după veac, sub nume de Munţii Apuseni!
-->
Comentarii
Mulţumesc, stimate prietene!
La asemenea frumuseti naturale, cum sa va fi fost versurile, domnule FlorinT.Roman?
Minunate, spun eu!
Cu toată stima... Felicitări!