Odă închinată mamei

Vine o vreme

când mâinile mamei,

neputincioase,

abia mai pot să şteargă o lacrimă,

să mângâie icoana 

zidită în altarul sufletului său.

         *

Mămă,

plămada ta de-a pururi 

răsare din sămânţa 

nepângăritelor iubiri.

       *

Mamă, mamă,

crâng în floare,

apă limpede-n izvoare,

cer cu stele,

fior al sărutului,

poarta Infinitului,

sfântă între sfinţi,

cu lacrimi fierbinţi

ţi umbră de dor...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->