Stagnând în dorinţe cu istoricul şters,
dobândisem un iz personalizat de naftalină,
ca un unchi ramolit în pijama.
Încă mai jeleam cumva „marele vis”,
într-o recapitulare... înainte de-al ştrangula.
Cu mult bun simţ, din lesa lui
îmi şoptea amănunte demult pierdute.
Ştiind că dimineaţa îi aducea executarea
reuşea să se concentreze de minune!
Bunul simţ... e-o compilaţie de prejudecăţi,
însuşite până la majorat.
Eu am rămas un bătrân cu apucături de minor,
sufletul fiind convins de tinereţea lui infantilă.
Urmează o chestie frumoasă denumită: Viaţa!
Adică multe bucurii, desfătări şi poveşti cu voioşie,
din inerţia unui şir de accidente şi greşeli;
pierderile, durerile, fiind cel puţin egale cu primele.
Răsare soarele
peste provincia rivală.
Mi-am ucis „marele vis” cu sânge rece
şi-am ieşit la plimbare cu visele rămase!
Apoi, prins de transa sângelui scurs,
cu pleoapele aproape închise
am compus "oda marelui vis":
La minor maestre!
sursa foto: internet
-->
Comentarii
Cu toata dragostea!
Mulţumesc mult Veronica... hai cu noi la cafea... tocmai vorbeam de norul de praf a lui Ison în care am intrat de vreo 10 zile.:)
Îmbrăţişare!
Mi-am ucis „marele vis” cu sânge rece
şi-am ieşit la plimbare cu visele rămase!
Apoi, prins de transa sângelui scurs,
cu pleoapele aproape închise
am compus "oda marelui vis":
Frumos!
Mulţumesc mult: Lenuş, Aurora, Ioan... v-am adus cafea în ceşti personalizate cu gânduri bune... asemănătoare:)
- drăguţă domniţa asta... într-o grozavă realizare foto de contra lumini şi ataşamente florale:)
Bravooo, Cristiane!
.
Aurora, cu admiraţie
Frumos poem!