Când păşeşti peste umbre

Cred că va sosi un alt anotimp
mai plin de mângâiere decât mi-am închipuit
îl simt cum se apropie pe dealuri.

Din turnul clopotniţei prin aer
îngeri de argint cu aripi albastre
curg în sufletul arid mierea cuvântului
slobozită din lacrima unui Dumnezeu de ceară
cu ochiul orb.

Când păşeşti peste umbre
pământul se vălureşte sub tălpi
cu o tristeţe închisă-n singurătate.

N-am crezut niciodată-n iluzii
doar că realitatea lor
nu mi-a fost întotdeauna la îndemână
ca sufletul unei femei
care nu-şi mărturiseşte păsul
iubind în suferinţă
ca şi tine.

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Un poem cu tenta filozofica ce indeamna la meditatie, un poem ce masoara lumea in jumatati de vers, adaugand sarea si piperul in cuvinte simple, dar cu o deschidere ampla. Mi-a placut mult.

Acest răspuns a fost șters.
-->