Citesc si azi bădiţă versurile tale,
Limpezi si clare ca unda de izvor;
Găsesc în ele pacea unei catedrale
Şi pururea de tine-mi este dor!
M-ai învăţat cum să ascult pădurea
Şi lacul înstelat ce tremură în unde,
“Crăiasa“ nopţii, în toată strălucirea,
Câte poveşti de dragoste ascunde...
Şi tot prin versul tău am învăţat iubirea,
“Glossa” mi-a fost povaţă pentru drum
Cu ea prin viaţă mi-am croit menirea
Şi multe desluşesc prin ea şi-acum.
Tu ţi-ai iubit strămoşii, istoria si ţara
Dorindu-i ca să să aibă un mare viitor,
Ţăranii de pe câmpuri îţi cântă “Doina” vara
Când intră plugu-n reavănul ogor.
Ţi-aducem astăzi flori de tei si nufăr,
Toţi care cred în geniu-ţi pământean;
Bădiţă, vei rămâne pururea “ Luceafăr”
Pe glia şi în sufletul acestui neam!
-->
Comentarii