Îl privesc pe domnul Gabi Cobori cu admiraţie. Ştiu că de multe ori, uităm să le mulţumim celor de lângă noi, pentru ceea ce fac pentru noi, iar asta nu e deloc înţelept. Ascultându-i poveştile acestui fost poliţist, am înţeles că niciodată nu e târziu să recunoaştem meritele unui om. Îi ating uşor mâna, care a ţinut cândva pistolul, care a dezarmat şi a încătuşat infractori periculoşi şi-i şoptesc : ,,Vă mulţumesc!”
Gata. Am terminat cafeaua, chiar dacă domnul Gabi nu şi-a isprăvit toate amintirile. Poate că într-o zi, ne vom mai întâlni, ca să-mi spună şi alte poveşti. Deocamdată, sunt fericită că a avut încredere să-mi destăinuie câteva întâmplări din viaţa dumnealui. Ne despărţim. Plec însoţită de un gând de recunoştinţă faţă de domnia sa şi de toţi cei care, uneori, chiar îşi pun viaţa în pericol pentru noi.
Caty Urucu - Onoare, Caracter şi Adevăr
-->
Comentarii