la poarta sufletului
se aprinde o lumânare-n pâlpâire
în umbra dimprejur
acum în adormire
aripi cu zborul frând se zbat în lacuri sângerânde
în jocul umbrelor mişcătoare
descifrez neînţelesele tăceri pierdute
ce se împletesc cu amintirile născute
în şoaptele iubirii
în uraganul vieţii prezis de ursitoare
muguri de lumină
se deschid timid în risipire
în clipa vremii vremuită
a orizontului ce coboară lin din ceruri
pe aripi scrijilate de ploile stelare
pe pântecul zdrenţuit al nopţii
într-un ritual de cântec îngeresc
asemeni lacrimilor ce ard
cuvintele nespuse
e ora clipei
ce se sfarâmă în bucăţi, secunde
în anii care se agaţă de neputinţa sorţii.
înălţând zidul tăcerii în faţa morţii.
-->
Comentarii