Totul este să dăm fiecărui lucru
sensul cuvenit
deşi există în această senzaţie
ceva care mă face fericită şi tristă în acelaşi timp,
după amiaza unor flori albe
ca siluetele din pînzele lui Piero di Cosimo
atunci cînd soarele intră în nori
cicatrizat fără emfază şi fără regret,
aşa cum ţi-am mîngîiat somnul
undeva într-o lacrimă
din care se scuturaseră toate verile
în sensul cel mai amplu posibil,
în care această înserare coboară
ca un Oedip ce n-are dreptul la opţiuni
oricît de bine şi-ar justifica ploile
şi vremea îngălbenită pe hîrtii
poate că Burckhardt avea dreptate,
se poate vorbi despre moarte
fără să întindem mîna spre ea...?
-->
Comentarii