Din locul care se numea casă
S-a conservat doar sârma ghimpată.
Cenușa de pe frunze m-apasă...
Viața asta nu-i decât o pată!
Pe cine să-ntreb ce mai urmează,
Când drumul e-acoperit de oase?
Voința-i seacă, acum mimează
Trei melodii cu notele joase.
Să ascult spectacolul ironic?
Mai bine evadez din minciună!
Pentru curaj, mă dreg cu-un gin tonic
Băut în grabă, azi, împreună
Cu vântul manipulator și dur
Ce-mi ține companie de un timp.
Să tac? Dar cât mai pot oare să-ndur
Plimbarea impusă și-n contratimp?
Răspunsurile zac încurcate
În haina emancipată-a pietrei.
Șoapta silabelor anexate
Prematur dă sec tonul orchestrei.
Se-nneacă acordurile blânde
În pașii uriași ai furtunii
Care se opresc acolo unde
Domnește clipa amărăciunii.
-->
Comentarii
Bucuroasă de prezența ta, dragă Vladimir, îți mulțumesc.
Îți mulțumesc, dragă Lenuș, pentru popas și apreciere.
Multă inteligență in această poezie... felicitări, Dorina !
Frumoase versuri!
Admirație!