...Cu greu mă pot concentra
Asupra cuvintelor mele,
Reci și neconcludente...,
Unul nu se înghesuie să plece,
Să-și găsească acea gură de aer
Și corzi vocale,
Să mă avertizeze că încă visez
Și lăcrimarea mi-e seacă,
Iar privirea îmi odihnește acum în golul viitorului...
Eu nu mai simt zborul
Și nici capătul acestui drum,
Acolo unde ar trebui să zâmbesc
Și să mă eliberez,
Să fiu golit de sentimente,
Căci nu am nimic în buzunarul meu drept!
... Măcar o amintire,
Ce poate seduce lacrima
Să-mi umezească dulce și senin
Retina ce se zbate în spatele pleoapei,
Privirea încercând să mi-o îndrepte
Spre orizonturile existențiale ale viitorului,
Unde aș putea să sper,
Că inima îmi va bate,
Și eu…, din nou, acolo,
Am să pot să trăiesc!
Din ce în ce ritmul vieții se desparte
De unghiul clipei ce a trecut
Devenind mai întunecos,
Mai rece și mai îndepărtat
Cu fiecare pas,
Lăsând lumina inimii
Să pătrundă spre viitor
Într-o încercare simplă
De a dovedi că zbor...
22.11.2014
Bogdan Stoicescu
-->
Comentarii
Eu nu mai simt zborul
Și nici capătul acestui drum," Semn de placuta lectura.
Frumos! Lecturat cu placere! Felicitari!
Frumos Bogdan!