Pământ

Stau cu capul pe tâmpla pământului,

adulmec sângele pur

cum gâlgâie prin venele

pline de viaţă,

îmi umplu cu frunze palmele

şi pornesc vânătoarea de iarbă.

Pe pielea ridată a lumii

dau de o câmpie aridă,

semăn câteva fire

şi pământul se cutremură

într-un spasm febril.

Dau de un râu secat,

aşez cu mâna câteva alge

şi râul răsuflă

ca după o agonie astronomică.

Pământul respiră acum

prin firele de iarbă

modelate în mâna mea.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->