Tu m-ai închis în interior
de se surpă pereţii peste mine,
varul galben şi umed îmi intră-n răsuflare
de nu mai pot să respir.
Gândul meu nu se obişnuieşte şi cere
o libertate de mişcare şi aspiraţie
la tot ce se întâmplă-n afară,
de ochii nu se mai satură de privit cerul,
pământul miroase a fluturi şi flori
şi o să crească ierburi sub tălpile tale subţiri
în care cântă greierii înserărilor de vară.
Palmele mele ude şi galbene
strâng în ele roua dimineţilor de nichel,
inima se frământă şi caută
metafizica iubirii nemuritoare în păsări
ce-şi strâng pielea sub aripi.
-->
Comentarii