Am uitat..să ne cunoaştem! Pe noi, pe ceilalţi.
Am uitat, că existăm, respirăm, ca avem identitatea unui, unic, ADN.
Am uitat…să ne recunoaştem valoarea şi amprenta misiunii.
Când şi de ce?
Când, am uitat că acest târâm, ne-a fost oferit necondiţionat, fără acte adiţionale sau contracte false?
De ce, ne-am pierdut în lucruri nesemnificative, care ne consumă timpul si aşa limitat?
De ce, ne ascundem după fantasme sau vorbe pierdute în colbul nehotărârilor noastre?
Unde?
Unde ne sunt aspiraţiile gândurilor transmise de cei, ce ne-au oferit şansa, să jucăm magistral rolul vieţii noastre…singurul?
Unde am pierdut busola curajului, de a ne asuma acţiunile, drumul drept?
Până când?
Până vom prelua frâiele sortii în propriile mâini, fără ajutorul vizitiului.
Nimic nu-i ceea ce pare. Trăim intr-o lume iluzorie, confuză, bruiată de interferenţe nedesluşite, străine de planul încredinţat.
E clar?
Nu!
Ce poate fi clar, într-o dimensiune dezbinată de trăiri nesigure, sumbre, scăldate in mocirla intereselor mărunte ca praful scuturat de pe încălţările marilor profeţi?
O treaptă…două…încă una…
Pe ce traiectorie?
Coborând în hăul inconştienţei faptelor neasumate sau urcând zidul creaţiei, piatră cu piatră, încet, dar sigur?
Piatră cu piatră, temelia piramidei…cu condiţia să nu privim în jos..ne va atrage forţa nesiguranţei propriilor aspiraţii, capcanele neputinţei de a trece dincolo de dorinţele lumii în care trăim.
Am uitat… sa fim liberi!
Până când?
Camelia Constantin
septembrie 2012
-->
Comentarii
Multumesc frumos, Magda, ma onoreaza aprecierile tale.
"Coborând în hăul inconştienţei faptelor neasumate sau urcând zidul creaţiei, piatră cu piatră, încet, dar sigur?"....intrebari si raspunsuri pe masura! Camelia nu am cuvinte, te descopar incet...si gasesc atata frumusete in sufletul tau! Am citit cu mult drag!
Multumesc frumos, Elisabeta, pentru popas si aprecieri
Adevarat... "am uitat sa fim liberi, adevarat... ne-au atras capcanele neputintei!", dar nu va fi pentru totdeauna asa, felicita
ri! Cu drag.
Până când vom asuma şi însuma identitatea noastră solară, nu doar cea de lut!
Superb! Scris cu praf de stele! Cu drag, Gerra
"...Oamenii sunt precum adierea de vant care vine si pleaca. Voi simtiti aceasta mare necesitate de a-i tine pe oameni langa voi. Poate ca nu vreti sa-i imbratisati fara ezitare, dar vretia sa fie mereu alaturi de voi. Ii considerati pe ceilalti un fel de marturie a propriei valori..."
(Gloria Wendorff SCRISORI DIN CER)
libertatea armasarilor salbatici.
pana cand vom invata
sa punem saua pe cai
si ...libertateeeee ..
.in tropot
iute ca gandul
sa-l intrecem ba
in frunte sa luceaca mintea zlobozita
si de-a dreptul pe miriste
sa aram cu plugul
brazda cea adanca
rotocol pamantul
s-asanam mizerii
si cu priviri 'nainte
sa reinventam viitorul
Te salut, Mihaela, cu drag!
Dumnezeu stie, dar trebuie sa le aflam si noi pentru a merge mai departe.
-
1
-
2
de 2 Următor →