Până-n zori
Curg în valuri țepi de floare
și se prind în linul zbor,
într-un dans amețitor,
ce se-ntinde până-n zare,
dând fior.
Cumpăna fântânii plânge
singură, în tristu-i dans,
purtând ciutura-n balans,
în pustiul ce se frânge,
în suspans.
Peste câmpuri se revarsă,
Fuga lunii dintre nori,
printre văluri de ninsori,
geru-i țese raza toarsă,
până-n zori.
Chiote de voie bună,
sănii de pe deal cobor,
duc în vis tăinuitor,
într-o forfotă nebună,
dor cu dor.
E. M. 3-02-2016
Comentarii
Domnule Ion Părăianu, vă mulțumesc pentru popas și comentariu!
Prețuire!
Doamnă Agafia, mulțumesc pentru semnul de trecere!
Drag!
Mulțumesc, Lanuș!
Prețuire!
Minunate versuri ! Lirism coșbucian !!! Felicitări, doamna Mititelu !
Frumos!