Sânul ca un bot însetat de cămilă m-aşteaptă
şi nu ştie mila fiindcă şi eu la rândul meu te doresc
cu toţi ghimpii văpăii lăuntrice, inseparabil
ce îmi frământă starea.
Lipesc frumuseţea unor mesteceni albi
din îmbulzeala nesfârşită de cuvinte
înecând toate obstacolele artificiale
şterse în chinuri,
un fel de intuiţie personală ce o găsim
numai în freamătul pădurii de foioase.
Ploile de ninsori aşteaptă să rumege
împletitura dureroasă a crengilor
arzând gingăşia unui cuib de voci
pierdut prin Templul zeiţei Hator
gonind veşnicia
printre glasurile răguşite ale pietrelor
puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei!
Contur filigranat în porţelan albastru de Prusia.
-->
Comentarii
Frumos, felicitari!