Părinţii mei s-au dezlipit din vis
Alunecând în umbră sub pământ,
În cer o poartă albă s-a deschis
Ca sufletul să intre în cuvânt.
Tata ară câmpu’-n interior
Cu plugul strămoşesc cel tras de boi,
Mama toarce fuior după fuior
S-aibă-n iarnă ce ţese la război.
Fluieră prin oase câte un vânt
De crucile uşor li se-nclină,
Prin aerul zidit în duhul sfânt
Ce satu’-l împinge sub colină.
Nici la asfinţituri nu se opresc,
La ei întunericu-i lumină,
N-au zi nici noapte, totul e firesc,
Să locuiescă într-o grădină.
Părinţii mei s-au risioit în basm
Pe care din iubire pot să-l scriu,
Ce-l vot trăi în lumea de fantasm
Desprinşi din neagra noaptea de sicriu.
-->
Comentarii
Frumos cuvânt pentru ... dincolo de cuvinte!
Reveniţi la ultima strofă - tastatura!
Cu mare drag,
Frumos!
”... Părinţii mei acuma sunt în basm
Pe care din iubire pot să-l scriu,
Ei îl aşteptă cu entuziasm
Scăpaţi din neagra noaptea de sicriu.”