Părinţii noştri, regii Lear

Părinţii noştri, regii Lear

 

Ţi-e frig în noi, părinte

Lear,

coroana grea şi

sceptrul sfărâmat

în ochii tăi, lumina

naşte

stele moarte de nesomn

şi umbre, adâncind absenţe…

 

te rogi, fără să ştii

în care zare zeii,

umili şi obosiţi

s-au risipit

 

Muntele, e doar o piatră

crescută monstruos

palatul,

un imens labirint

şi tu,

un strigăt mut, un torent

de tăcere

 

prin temple-aleargă vântul…

 

te rogi, măcar un fiu

să se întoarcă…

 

în scrin aşteaptă mantia,

inelul şi sandaua

în grajd,

viţelul îngrăşat…

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->