Păsările focului

 

Luna îşi poartă privirea

peste ochiul tăcerii

indiferentă îşi asumă

iluzoria lume a visului

făcând loc dorinţei

iubite în ceasul aceasta

cu aripa prinsă-n genele nopţii

păsările focului s-au cuibărit în mine

îţi simt sclipirea-n umbra risipită

 răsuflarea  înfiorare pe sân

harpă trupu-mi tresare supus

sub povara dorită a braţelor tale

setea de tine îmi vărs

în vinul rubiniu amăgitor al Hebei

 mâinile îţi sorb rouă

moleculă cu moleculă

îmbujorate-n freamătul chemărilor

rupte sonore pe buze şoapte

iubite în ceasul acesta

cu aripa prinsă-n genele nopţii

purtările tale cu gesturi de cocori

deschid în toamnă pajişti necălcate

ţipăt potolit de lacrima iubirii

aprindem cerul cu păsările focului

unul suntem cum am fost

în gândul începutului de lume

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 55 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 55 minute
reflexii în sclavie (cybersonet CMXV) prin Cronopedia
Acum 55 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->