Ieri n-am îndrăznit să spun,
m-am gândit că mă vei crede nebun.
Te iubeam aşa de mult
în sufletul meu era un uriaş tumult.
Acolo era construit un mare palat
pe care cu drag ţi l-aş fi dat.
Şi azi acel palat mai este
în sufletul omului ce te iubeşte.
Când tu ai întors privirea,
ai făcut ochii mari când ai vazut iubirea.
Ce-n paşi mărunti venea
pacat!, că ai fugit de ea.
Nebun de aşa mare necaz,
nu credeam că voi face aşa mare caz
Din al tău categoric refuz
ce l-am considerat ca un abuz.
N-am vrut deloc să admit,
ca tu deloc, nu m-ai dorit.
Acum eşti departe, pe-a ta cărare
dar eu am sa-ţi fac o urare:
Nicicând să nu simţi acel gol,
să facă departe de tine ocol
Să nu te-atingă
ca tare-şi mai strigă,
Acel of! ascuns în suflet
ce s-aude ca un scâncet.
Te-am iubit, dar asta e!
Acum, fiecare pe drumul lui este.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Multumesc Delia.
Ideea este foarte frumoasă Mihaela...
Multumesc frumos ptr. lectura.
Poate, cine stie? Multumesc frumos, d-nu Dan.
Poate nu te-a meritat MIhaela sau iubea pe altcineva ! Citit cu drag !