PAPARUDA
Din prea senin fierbinte
Tot verdele-a pălit
De-o neagră aripă lovit
Într-un timp mai dinainte.
*
În mijlocul câmpului
O nudă tânără, virgină,
În faț-având o frunză din grădină,
Invocă, seara, mila Domnului.
*
„Să sloboadă ploile
Peste toată ceata
Cu găleata-leata,
Să le facă voile.
*
Să plouă ploițele
Peste câmpuri, arături
Cu arse semănături
Să crească holdițele.”
*
La case de gospodari
Pentru ritul săvârșit
Alaiul era plătit
Cu mălai, grâu, creițari.
*
Și ceata era udată
De gazdă cu găleata,
Pân’ era lăiată fata...
De la scară pân’ la poartă.
*
...Cerul s-a înnourat;
Și s-a slobozit o ploaie...
Curgeau pe dealuri șiroaie...
Fusese Domnul venerat.
*
Îi mai este cuiva ciudă,
Cum că acest magic rit
L-a-ncheiat prea fericit
Juna noastră paparudă?
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii