Paradoxul vieţii

1979351868?profile=original

După ce-am exersat o clipită ţipătul,

Când soarele ne-a arătat dimineţii,

Trăim paradigma de-a exersa sufletul

Înotând împotriva curentului vieţii.

 

Orbiţi de vocea multiplelor dorinţe,

Ne aruncăm în torentul de patimi şirete

Acceptând cu prea multă uşurinţă

Mântuirea prin scuze în loc de regrete.

 

E linişte-n noi, trăim ad-interim

Atât timp cât clepsidra e spartă;

Ne place iluzia, refuzăm să gândim

Că asta nu face parte din soartă.

 

Ne asumăm responsabilităţi de azi pe mâine,

În contopiri albastre, ne dăruim câte un pic,

Perfuzăm fiecare clipă când ne mai rămâne,

Din propria viaţă, un rest, aproape nimic.

 

Argumentând testamentul de nesăbuinţă

Constatăm mult prea târziu, când asfinţim,

Că viaţa a fost singura dorinţă

Pe care n-am ştiut cum s-o trăim.

 

(Drobeta-Turnu Severin, 2O16, O4 decembrie)

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Garniţa de la capătul lumii digitale prin Cronopedia
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 ore
împărăţia brumei şi carnea de aur (cybersonet MCI) prin Cronopedia
Acum 2 ore
Mai Mult…
-->