Biciul ploii furibunde mă lovește fără milă,
Peste trup se scurge apa, tălpile frământă lutul,
Pământeană temporală o primesc pașnic, docilă,
Iar din cap până-n picioare parcă mă botează Prutul.
Ieri, au înflorit salcâmii deși-i toamnă-n calendare,
Mai primesc o sevă nouă, ștergând frunza de paloare,
Vezi, zvâcnește încă viața printre gâze-n suspendare,
Doar că-n nopți întunecate frigul mușcă, luciul moare.
Gravi și mișcători în vânturi, ce rostogolesc rugină,
Codrii pregătesc în foșnet păturile migratoare,
Ce din petece brodate, se aștern lângă tulpină,
Și de-atâta frumusețe voi uita ce dor mă doare…
Ca să mă desprind de culpă, merg la râu să-mi spăl din lut,
M-au clătit toți afluenții, m-am rebotezat în Prut.
-->
Comentarii
Vă îmbrățișez cu sufletul,
doamna Maria!
Cu aceeași admirație și drag!
Drag de trecerea dumneavoastră!
Vă mulțumesc mult.
Sensibile versuri. Am citit cu drag. Felicitări!