Timpul se scurge și,
neliniștea mă apasă
frunze îngălbenite...
cad desprinse din copacul iubirii
ne despart sentimente
fără culoare și sunet
e seară,
frig și parfum de toamnă rece
privesc pe cer o geană de lumină
tăcuți și grăbiți,
trec anii mei
mi-e dor de vis și bucurie
mă împac cu clipa așteptării
trezindu-mă pe același drum,
când sentimentele sunt în floare
dacă aș putea ți-aș dărui
o stea de jar din nerostita fericire
scrisă-n calendar
aș reclădi un castel
dintr-o fărâmă de nemurire
din albiile vremii
să aprind iar flacăra unei mari făclii!
Comentarii