23. (cyberproză, cybersonet)
~ ciclu Scrisori abstracte de dragoste şi amor ~~
Motto - te iubesc până la capătul geometric al unui strigăt înfășurat în catifea
treapta 6:
senzualitate olfactiv-metalică
parfumul de iod şi cupru ars
scrisoarea 6 (el către ea)
„Incandescență de Alamă și Sare,
Fuziunea cosmică a lăsat pe pereții acestui canton o cenușă densă, un sediment gros de unde pielea mea nu mai știe să se despartă de a ta. Aerul de pe munte a dispărut complet, fiind înlocuit de un parfum violent de iod primordial și cupru ars, o aromă grea care intră adânc în plămâni și transformă fiecare respirație într-o combustie internă. Întreaga mea epidermă a dezvoltat o memorie autonomă, o rețea de impulsuri nervoase care pulsează bezmetic în absența ta, imitând forma exactă a coastelor tale atunci când se ridică în fior.
Mirosul tău mi-a invadat circuitele mașinii Underwood; fiecare tastă pe care o apăs eliberează un miros de metal încins și rugină caldă, ca și cum literele ar fi fost forjate direct în sângerarea unei uzine abandonate în pântecul tău. Nu mai este vorba despre o atracție a privirilor, ci despre un asalt olfactiv care îmi lichefiază rațiunea. Îți simt gâtul mirosind a clor și alchimie interzisă, o aciditate dulce care îmi provoacă arsuri pe limbă.
Memoria cărnii mele pulsează în ritmul unei mașinării hidraulice care refuză să se mai oprească. Suntem doi electrozi înfipți într-o mare de mercur fierbinte, legați prin arcuri voltaice care ne topesc degetele în contact. Simt gustul de alamă al sărutului tău nerealizat, o dâră metalică și sărată care îmi curge pe faringe și îmi transformă dorul într-o febră industrială.
Inhalează-mă până când cuprul din venele mele devine una cu mirosul tău de mare arsă.
În stare de oxidare pură,
Arhontele Iodului Primordial”
---
monologuri și cybersonete polifone despre carnea metamorfozată în algoritm 1
rima: abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii