Suntem atâta de singuri,
parteneri cu nepăsarea.
dureros de orbi,
dureros de surzi,
decupăm altare uitării,
cernem noroiul
la limita dintre suflet şi lut,
cu tristeţea braţelor rotunjite
în îmbrăţişări goale de noi.
satisfăcuţi agonizăm
într-un zâmbet,
preludiu unei iubiri
frânte într-un recviem.
parteneri cu nepăsarea
devorăm nemulţumiri.
dar cine să spargă
oglinda adâncului?
şi ne-am pierdut iubite
în preludiu unei iubiri
frânte într-un recviem
Comentarii
decupăm altare uitării,
cernem noroiul
la limita dintre suflet şi lut,-PREŢUIRE!