Nu știu cum va fi ziua de azi,
frământările mele strigă mereu
mi-e teamă să deschid fereastra
te-aș pierde, pasăre albastră
țărmu-i departe..
corăbii nu sunt
cad stropi de lumină din univers
de vei pleca...
în urmă va rămâne
un punct rătăcit pe cer,
un cuvânt înghețat într-un vers
frigul se strecoară
pe undele vremii
mă atinge precum
umbra alb-cenușie
acoperită de ploi
te voi privi în tăcere
și vom uita de noi
numai primăvara te va chema
în crângul plin de flori.

Comentarii
Minunate versuri!
Aleasă prețuire!
Mulțumesc mult
așteaptă pân-la primăvară
căci am să vin, iubită Doamnă -
te voi privi la nesfârșit
știind că sunt... al tău iubit...
MARIA !
„....un cuvânt înghețat într-un vers
frigul se strecoară
pe undele vremii...”
Brrrrr! E normal! Brașov....