O pasăre în ceruri cu aripi maiestuoase,
În zborul ei feeric și mândru printre nori,
Cu o zeiță-o asemăn pictată în culori,
De un artist celebru în linii prea frumoase.
Ea poartă-n a sa cale răspunsuri și-ntrebari
Ce și le-au pus odată îndrăgostiți pierduți,
Ce despărțiți de soartă, acum fiind cărunți,
Au încă nostalgia frumoaselor visări.
Speranțe și împliniri ei tot mai țin în suflet,
Iubiri de mult trecute și azi îi răscolesc,
Sunt amintiri din inimi cu-ntaiul te iubesc
Rostit în prag de seară cu glas șoptit, încet.
Mirifica simțire a primului sărut
Și-a primei nopți de patimi nicicând n-o vor uita,
O vor purta în suflet și-nchisă ea va sta
Păstrând-o-n amintirea vremii de-nceput.
E pasărea ce poartă secretele iubirii
De multe generații și-arată-n calea ei
Izvorul fericirii din care cu temei
Sorbit-a-ntreaga lume,cum e în legea firii.
-->
Comentarii
Multumesc frumos doamna Veronica Carjeu !
Frumoase versuri!