încercând zborul temerar
spre înălţimi rupte din norii desfrunziţi de albastru
a privit uimit pe fereastra dimineţii
găsind în oglinda ascunsă de timp
iluzia păsării cu aripi mov
imagine născută din amurguri târzii
pictată în sunete violete...
prins în carapace de granit
suflet de ceară topit de căldura unui sărut
ascunde în spatele
zâmbetului bolnav de cuvinte care ucid
aripi frânte de dureri
din care picură fâşii de infinit
pe drumul zăvorât cu lacate de argint...
călător aflat temporar
în gara unui destin nemilos
caută sensul vieţii conturat pe linia aldină
dintre două universuri paralele
pierdut în ecoul unui anotimp uitat
lăsă caii sălbatici să alerge liberi
pe câmpiile verzi din suflet
scuturând din coame ploi de vise
tivite pe aripi de păsări mov
20.11.2013
-->
Comentarii
Am recitit cu drag.
"încercând zborul temerar
multumesc mult Maria pentru popasul facut pe pagina mea, de lectura si de apreciere !
Lenus apreciera ta ma bucura nespus! multumesc de trecere!
.... e însuși zborul.... magia revelărilor prin el...
Frumos poem!
multumesc Claudia de popas si lectura!
-
1
-
2
de 2 Următor →