- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Elisabeta Branoiu
printre crini si roze
pot fi şi mărăcini
ciulini înţepători...
feţele calde, azi,
observi că te ador
mâine... poţi descoperii,
cu un nestins fior
că-ţi străpunge al tău zbor.
cu false amăgiri.
tu, pasăre măiastră.
cu ochi bolnavi
în suflet cu durere mută
cu visul neîmplinit
îţi ei din nou zborul
spre zările albastre
din inaltul infinit.
că timpul se învârteşte
întunericu-i prea des
şi nimeni nu pricepe
că totul va decurge
aşa cum le stă scris.
pasărea, de lume alungată
cu aripa frântă
cu inima zdrobită
de toti dispreţuită,
aspru judecată
şi totuşi, înfăţişată
înaintea Domnului ei,
ea este... pur nevinovată.
că timpul se învârteşte
întunericu-i prea des
şi nimeni nu pricepe
că totul va decurge
aşa cum le stă scris.
pasărea, de lume alungată
cu aripa frântă
cu inima zdrobită
de toti dispreţuită,
aspru judecată
şi totuşi, înfăţişată
înaintea Domnului ei,
ea este... pur nevinovată.
-->
Comentarii
Minunate versuri...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş