pastel
Sub dealul toamnei lungi plopii foşnesc,
Un ritual de rugi din catedrală,
Pădurile de munte nechemate
Coboară-ncet pe flaute de ceaţă,
Se-agaţă norii-n zbor de câte-o frunză
Şi-o rază de lumină ca un fulger
Ne aminteşte că e dimineaţă.
Cocori uitaţi pe cer se văd în zare,
Iluzii din trecute amintiri,
Doar vântul care vrea să ne sărute
Şi cornul trist al ultimelor ploi.
Se lasă seara, crepusculul plânge,
Iar ziua la apus se varsă-n sânge.
Târziu prin ochelari şi prin pahară
Tânjesc mereu la zilele de vară.
duminică, 28 septembrie 2014
-->
Comentarii
Mulţumesc Aurora, Mulţumiri Mimi Boroianu.
Mulţumesc Aurora.
Deosebit pastel, maestre!
Felicitări!
.
Aurora, cu admiraţie şi stimă