pastorală nocturnă
liniști stelare,
lumi fără nume,
clipe barbare
ce vor apune,
fețele lunii
șoapte de umbre,
ce-mi devin sumbre
precum nebunii...
un cer marin
albastru-lin,
stele zglobii
brodează ii,
ape ce curg
triste-n amurg,
vor curge-n mări
în depărtări…
așterne-mi,
doamne,
patul de taină,
cu vise dulci,
ca să mă culci,
luna cea grea
să privegheze,
precum în munți,
codrii cărunți
vor să vegheze...
la capul meu,
rămasă goală,
tăcerea mea,
orizontală,
să doarmă-n
muzici
de catifea,
iubita mea.
sumbră tu,
eternitate,
mă vei scăpa
și de păcate,
de ce-aș trăi,
de ce-aș muri,
de ce aș mai
întineri?
zăpezi și ploi
și flori de tei,
doar peste
ochișorii mei,
ascunse toate
în amurg,
să vezi cum curg
să vezi cum curg…
-->
Comentarii
Am poposit cu plăcere...
Ca de obicei....minunate versuri!