Patimă - autor Aurora Luchian

10961904477?profile=RESIZE_710x

Te agăți ca o liană și te împletești de mine,

Strâns, cu patimă bolnavă, - să mă scutur tot îmi vine -

Iar cu ghearele-ți crescute din senin și nefiresc,

Îmi străpungi iar exizstența…du-te, nu te mai doresc.

 

Îmi atârni ca mâna dreaptă, și-aș fugi ca o nălucă,

Să m-avânt până la tunet ca să văd cum te hurducă.

Să te-mpingă, să mă scoată de sub corsetarea ta,

Chit că prind doar ierni din urmă, chit că verile-aș rata.

 

Nu-ți mai fă noduri de mine, oh! mătasea de la poale

Se destramă de finețe, te vei prăbuși agale.

Nu-ți mai pierde anotimpuri așteptând c-o să te iert,

Nu mai reprezinți prezentul, și-n trecut ai fost deșert…

 

Te agăți nedomolit și cu pătimă bolnavă,

Nu-mi mai respira în viață, nu mai sunt iubirii sclavă.

 

Voturi 1
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Acest răspuns a fost șters.
    • Vă mulțumesc pentru timpul acordat textului meu,

      și  pentru profunzimea și noblețea cuvântului lăsat...

  • Am citit și-aplaudat,

    O „Patimă” ce m-a delectat.

    Poate-am și zâmbit puțin

    Printre stropii de... „venin”.

Acest răspuns a fost șters.
-->