pe aripi mari-glossa înălţării

Pe aripi mari de înger, spre lumină,
M-oi ridica purtând în mine vise.
Nu am să-ţi las un semn la vreo vecină,
Din scoici, petale, dalii sau narcise.

Te-ai depărtat, pământ plin de speranţă,
De prova care parcă se înclină.
Voi naviga iertând cu nonşalanţă,
Pe aripi mari de înger, spre lumină.

Cu-n piept de doruri încă nevisate,
Cu vise moarte sau poate ucise.
Cu braţul gol de relele lăsate
M-oi ridica purtând cu mine, vise.

Am să mă ard pe rugul ce odată
Ne-mbrăţişa când nu aveam vreo vină.
Voi sublima timid dar niciodată
Nu am să las un semn la vreo vecină.

Am să veghez ca aburul în iarbă,
Purtând speranţe, niciodată scrise,
Dar am să las să-mi înverzească, barbă
Din scoici, petale, dalii sau narcise.

Din scoici, petale, dalii sau narcise
Nu am să las un semn la vreo vecină.
M-oi ridica, purtând cu mine vise,
Pe aripi mari de înger, spre lumină.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->