Mă ninge tot cerul cu flori de verbină,
Copaci, grei de dor, v- așteaptă-n grădină
Cu muguri tăcuți, prolog de-nflorire,
Să faceți un semn , spre-a lor împlinire.
Străpung depărtarea cu palma întinsă,
Alerg după voi, ca-ntr-o horă încinsă
Și vreau să vă chem la o dulce agapă...
Rămân singură iară, cu stropii de apă.
Cu ei, azi, obrazul mi-l spăl de roșeață,
Îi sorb ca pe-o rouă sclipind în verdeață
Un gând mă-nfioară, că blânda caldură,
Topește ce-i vrajă, nervura ei pură.
Topește în mine ce-i fibră și gând,
Sărutu-i sigiliu pe chipu-mi plăpând
Și lacrima-mi curge, ca miez de lumină,
Iubirea-mi ce-o scriu pe foi de verbină!...
-->
Comentarii