Ne stingem în foc
unii pe jeratic încins,
alţii pe paie aprinse
şi cei mai mulţi în cuvinte.
Ne întrebăm ce se va întâmpla
când focul va fi cenuşă?
Unul s-a găsit că-i nevinovat,
nu-l credea nimeni
eram vinovaţi din naştere.
Foamea ne paşte pe orice vreme
cu nelinişti şi arţag,
nu-ţi mai vine să cânţi
nici din obişnuinţă
când eşti frustrat,
îţi fug din cap gândurile
cum se duc copiii la joacă,
niciodată nu-ţi aminteşti amănuntele
până nu te loveşti de ele.
Cel mai des drumurile-s înfundate,
numai pe câmp suntem răsfiraţi
fiecare cu iarba lui
pe care o coseşte singur,
nimeni nu ştie dar fiecare vrea
ca munca să fie a lui.
Deseori mă gândesc numai la mine,
mă privesc în oglindă,
trec peste prag,
dispar în spatele zidului
ca unul care-l propteşte
şi se strecoară-n noapte.
Dacă mă caută cineva,
ori mă bucur, ori mi-e frică
cum îi era lui tata când primea o scrisoare
de acasă
şi tot a primit una de moarte.
-->
Comentarii