Numai timpul care trece va aduce alinare
Geniului pe veci sihastru când eternitatea doare.
Eminescu va fi veșnic ca ,,Luceafărul” iubirii,
a cântat natura-ntreagă, dar și marea lege-a firii.
Și trecutul a prins viață prin Scrisorile măiastre,
actual a fost și fi-va plângând dorurile noastre.
El pădurii i-a dat viață cu poienile umbroase,
fermecând tăcerea nopții și fecioarele prin case.
Teiul, lacul, ,,Floare-albastră” i-au făcut struna să cânte
ca o pasăre măiastră. Din popor a strâns poveste,
Feți frumoși și Cosânzene, dar și zburători ce-n noapte
stârnesc dorurile grele și-ale lunii tainici șoapte.
Ai plecat mult prea devreme, ne-ai lăsat un ,,vis ferice”
Să-mplinească poezia-ți tot ce inima ta zice.
Și din ,,freamătul de cetini” ce-nfioară glasu-ți stins
Ne-ai lăsat ,,Geniul pustiu” și pe ,,Sărmanul Dionis”.
LiaMihaela
-->
Comentarii