PE LÂNGĂ CRUCI
Cu spaimă calc pe lângă ziduri albe
și trec privind cum luna printre crengi
își despletește galbenii din salbe
sub streașină, în cuiburile reci.
Pe lângă cruci cobor ușor pe trepte;
mormintele îmi par că au crescut
în nopți de vis cu fiece perete,
că sunt atât de nerecunoscut!
Un iz de flori cu ceară și tămâie
străbate de sub cripte, din adânc,
ca o suflare caldă ce mângâie
pe cei plecați devreme, fără rând.
Se mișcă-n jur coroane pe morminte;
himere picur’ lacrimi care ard;
în mine se nasc patimi și ispite,
dar mor în iarba care crește-n iad.
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii
REMARCABIL!
Tulburătoare versuri...
Reverenţă!
Mi-a plăcut! Felicitări!
În amintirea fraților și părinților mei dragi.