pe-o aripă de zeu

pe-o aripă de zeu

 

 

câteodată primăvara vine cu lacrimi

şi cu amintiri…

altădată vine ca o adolescentă

 cu săruturi,

unde foiletonăm frunzele înverzite

în antologii bizare cu pagini

în care iadul arde, demonii cântă

şi sfinţii se roagă…

luna blândă, luna de vis a trecut

odată şi pe aici,

avea culoarea tăcerii,

dând dintr-un abis în altul,

în odgoane de mătase,

 cu poveri de galben şi de albastru;

acum trec fecioare violete

cu surâsuri amare

întâmpinate de iubiţi abstracţi,

noaptea e parfumată, diafană,

perechi de păsări trec prin somn

şi dulci viori ce dorm pe doine

se-aud cântând în inimi de brazi;

priveam la mersul meu

 ascuns în lucruri

şi rămâneam târziu în mine,

întors la roata tainică a lumii,

visând cercuri

şi tremurând pe-o aripă de zeu.

 

 

 

luni, 25 aprilie 2016

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->