pe-o gură de han
în plopii impari
migrează silabe de rugă
şi nuduri dispar
prin golfuri de ceaţă,
pagode de crini
pe frunzele moarte
se zbat peste brume
cu dorul de viaţă.
o harfă-i văzduhul
şi frunzele zburdă,
gura de rai
în vâltori de potop,
trec păsări
pe –un cer de leurdă
precum caii de vis
pe-un câmp în galop.
retrage-te, poete,
pe-o gură de han
bea vin din podgoria
viselor noastre,
intră-n jocul de mim
al bătrânului Pann
ca Nichita în orele
de deliruri albastre.
joi, 13 noiembrie 2014

Comentarii